Ce literatură vor adolescenții din ziua de azi?

Este un subiect de care mă lovesc zilnic, eu fiind o persoană căreia îi place să citească. Cu toate acestea nu citesc clasici. De ce? Ce îmi displace atât de mult la ei de nu vreau să îi citesc încă? Credeți-mă, nici eu nu știu. Poate este o formă de revoltă, de protest, poate încă nu le gust felul de a scrie, poate că ... poate că ... nu știu. Pur și simplu nu pot. Iau o carte în mână, o deschid și nu pot citi mai mult de două-trei pagini. În schimb, îmi cumpăr cărți de la librărie, și nu una-două, și citesc până la miezul nopții dacă am cum.

De ce este o asa mare diferență între aceste două extreme? De ce nu putem găsi o cale de mijloc?
Eu sincer m-am săturat să aud că literatura modernă, pe care o citesc în română, engleză sau germană, iar alții și în franceză, spaniolă și alte limbi străine, este o prostie din care nu învăț nimic. Pe cuvânt afirm că, să spui așa ceva unui copil este o mai mare prostie din punctul meu de vedere. Cu siguranță din literatura clasica pot învăța multe, dar literatura modernă este actualizată pe momentul de față. Când cineva spune că generația Harry Potter este jale, în primul rând îi jignește pe toți cei care au citit cărțile, dar și pe cei care au văzut, poate, doar filmele, dar și pe autoarea seriei, J.K. Rowling, una dintre cele mai apreciate autoare ale momentului.
Într-adevăr există și aceia care citesc doar clasici. Dar eu nu îi judec pe ei, pentru că știu că lor asta le face plăcere, așa cum mie îmi place să citesc Regina roșie, Jocurile Foamei, Divergent și altele.
Iar faptul că școala (teoretic) mă obligă să-i citesc pe toți (aproape:-D) în 12 ani nu mă ajută deloc. Ok, dă-mi niște repere. Ajută-mă să-mi dau seama ce-mi place. Dă-mi câte un volum, pe rând, din fiecare gen literar și ajută-mă să le înțeleg rolul. Dar nu-mi da o listă cu motivul că trebuie să le citesc până la examen, ca să le comentez în scris. Și până la urmă eu cu ce drept critic ce-a scris omul acela. Până la urmă noi preluăm ideile prezentate de niște critici cu o experiență îndelungată. Pot să-mi formez o idee despre ceea ce citesc, dar de ce să comentez eu de ce a pus el adjectivul înainte de substantiv?

Și pentru că nu vreau să induc pe nimeni în eroare, mie îmi place să citesc. Deși, ca să fiu sinceră, momentul în care am citit prima carte din proprie inițiativă a venit destul de târziu, adică cam acum mai puțin de un an.
În concluzie cititul este o formă extraordinară de deconectare, de plăcere, de relaxare, dar ceea ce citim trebuie să ne afecteze. Trebuie să simțim că facem parte din poveste, să ne simțim bine. De aceea indiferent daca este clasică sau modernă, o carte este tot o carte. O citești sau nu o citești este alegerea ta. Și în momentul în care începi o carte trebuie să ai tu un motiv, nu să-ți caute altcineva.