Treceți la conținutul principal

Insomnie...

       Nu puteam să închid un ochi. Trecură paisprezece nopți de când nu dormisem de loc. Nu știu de ce, dar de când văzusem... de când îl văzusem pe acel bătrân holbându-se la mine și rostind ceva, foarte concentrat asupra mea, nu știu... dar nu mai pot adormi.
       Colegii de muncă mă întrebă în fiecare zi ce-i cu mine, dar nu sunt în stare nici măcar să le răspund. Șeful meu vrea să vorbească cu mine, și mă aștept la ce-i mai rău, pentru că a anulat o întâlnire foarte importantă de afaceri pentru asta. Nu mi-am mai sunat nici părinții și nici alți prieteni. Mintea mea se învârte doar asupra acelei zile de duminică, în care un bătrân se holba la mine, și rostea ceva, foarte concentrat asupra mea. Din când în când aud o voce gravă care îmi repetă întruna ceva, ceva precum in... insss... insssomnie. Dar cred că e doar subconștientul meu care vrea să îmi readucă aminte că nu pot dormi. Sau cel puțin asta credeam, până când...
       Un țipăt. Un sunet foșnit, apoi sunetul unor ghiare zgâriind ușa. Fug și mă lovesc, dar nu văd de ce. Simt podeaua moale sub picioarele mele. Stai. De ce e moale?
       În secunda următoare eram din nou în pat. Inima îmi bătea rapid, și nu auzeam nimic altceva în afară de bătăile acesteia. Oare visasem? Oare am adormit?
Insssomnie... in... insssomnie... Auzeam din nou acea voce în capul meu. Nu știu de ce. Dar acum era dimineață – 7 dimineața.
       - Vai, munca! am țipat eu, și am sărit din pat pentru a mă pregăti. În zece minute eram afară, în fața cafenelei de la colțul străzii, pentru a lua micul-dejun. Când am intrat, m-am oprit în dreptul ușii. Chiar la masa din fața mea stătea... el!
        M-am dus țintă la el, iar el s-a întors la mine, parcă uimit să mă vadă din nou.
        - Ce mi-ai făcut? i-am șoptit, crezând că nu m-a auzit nimeni. Dar imediat ce am terminat de rostit întrebarea, toate privirile din încăpere s-au întors spre mine. Au început să se ridice pe rând tineri, copii, bătrâni, și să se apropie tot mai mult de mine. Înainte să rămân blocat între persoanele din cafenea, bătrânul se ridică și el, încet, iar în ultimul moment îmi șopti:
       - Fugi.
       Dar era prea târziu pentru asta. El dispăru, iar mulțimea se năpusti asupra mea.
       Eram în cafenea, citind ziarul. Dar de ce citeam ziarul? Nu mai făcusem asta de acum două săptămâni, de când primarul aduse niște afirmații jignitoare asupra firmei pentru care lucram... stai. Ăsta era articolul pe care tocmai îl citeam. Iar data inscripționată pe ziar era... aceeași cu cea de acum două săptămâni, de când văzusem... de când îl văzusem pe... Era chiar în fața mea. Un bătrân tremurând, stătea și se holba la mine, rostind ceva, foarte concentrat asupra mea...
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

What if Wild Things by Alessia Cara was a speech? (English)

To me, where the wild things are is a place that exists in our minds. It 's a place of liberty and shamelessness. It can take a split second or a lifetime to find it, but once you do, you'll be free. However, some people value their social graces so much, that they want you to bow your heads in front of them. But they forget that not everybody prays for it, others are just pioneers. They make their own rules, in their own special place, with no bias. And they leave those people to sell what they are selling, because they will never be their buyers. So, if you want to be with them, gather all the rebels and shout as loud as you can that you don't care about what others say. We will leave our places empty for those who say that we can't sit there, because we're better just as ourselves. And I know it's hard to listen to people who tell you not to leave your place, but it's your choice if you want to be a wild one or not. So do not let those who say t
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

What if Wild Things by Alessia Cara was a speech? (Romanian)

Pentru mine, locul unde se află sălbăticia este un loc care există în mințile noastre. Este un loc liber, lipsit de rușine. Ne poate lua o clipă să îl găsim sau o viață întreagă, dar odată ce am făcut-o, suntem liberi. Păcat este însă, că oamenii prețuiesc atât de mult harurile sociale, încât se așteaptă ca ceilați să-și plece capul în fața lor. Dar uită că nu toată lumea se roagă pentru asta, alții sunt pur și simplu pionieri. Își fac propriile reguli, într-un loc doar al lor, unul special, fără părtinire. Și le lasă pe acele persoane sociale să vândă tot ceea ce vor, pentru că ei nu vor fi niciodată ai lor cumpărători. Așa că, dacă ești și tu de partea lor, adună-i pe toți rebelii și strigă tare că nu îți pasă de ceea ce zic ceilalți. Le vom lăsa locurile noastre celor care spun că nu putem sta acolo, pentru că ne e mai bine doar între noi. Și știu că e greu să-i asculți pe ceilalți spunându-ți să nu ieși din rând, dar este algerea ta dacă vrei să fi un sălbatic sau nu. De
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Purple Shades (Song)

I tried to forget Every word that you didn't say, Every word that I wish you said, Every word that I want to say to you. (x2) But I can't, 'Cause there's something I want to tell you... 'Cause every time my heart accelerates It's like all stars fall on me in purple shades. It's only you and me and the others away, But we're not. You always ignore me If you could just see me And tell me 'hi' for only once. But you can't, 'Cause you don't know that I want to tell you That every time my heart accelerates It's like all stars fall on me in purple shades. It's only you and me and the others away, But we're not. (x2) The purple shades turn into gray And so does the purple shades' rain. And it's over, and I know it's over, But I still pretend it's ok. But every time my heart accelerates It's like all stars fall on me in purple shades. It's only you and me and the others awa
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe