Treceți la conținutul principal

Umbra

       Am plecat. Am plecat din lumea mea, și am intrat în a celorlalți. Am intrat într-o pădure. În jurul meu ceață. Deasupra mea doar un soare care nu se vede.
       Dintr-o dată mă lovesc de ceva. Și încă odată, și încă odată, până când  nu mă mai pot ține pe picioare. Cad. În jurul meu văd niște umbre care se apropie, dar închid ochii. Leșin.
       Când mă trezesc, sunt în același loc. În pădure. Dar ceața a dipărut. Văd copacii, cerul, iar soarele luminează toată pădurea, ca pe un luminiș. Dar nu știu în ce parte să mă îndrept. Când era ceață nu vedeam nimic, dar totuși înaintam. Acum, că văd totul, parcă nu mă pot desprinde de copacul de care mă sprijin.
       Ăsta să fie oare sentimentul de singurătate? Nu. Nu se poate. Nu sunt singură. Nu sunt singură.
       Dintr-o dată văd o urmă de fum care îmi indică o potecă. Instinctul îmi spune să nu o urmez, dar parcă m-a prins și mă trage după ea. Nu mai pot scăpa.
       O urmez până într-un luminiș. Lumina mă orbește. Văd doar o umbră care se apropie. De curiozitate întind mâna. Personajul misterios, întinde și el mâna și rânjește. Trag mâna înapoi înainte să ne atingem și fug într-o parte, sperând că pot să scap. Dar mă trezesc blocată în luminiș. Nu știu de ce, dar nu puteam să ies. Ceva nu mă lăsa. Eram captivă în propria imaginație. Nu puteam să ies. M-am întors la umbra care stătea foarte liniștită în mijlocul luminișului. Mă privea ca pe o pradă, ca pe prizonierul său. Și așa și era. Mă durea pieptul, ca și când aș fi fost lovită de cineva, dar totuși înaintam spre acea umbră. Ne apropiam, ne apropiam, iar lumina devenea din ce în ce mai apăsătoare, până când... nu-mi venea să cred ... a fost doar un vis.
       Zilele următoare m-am gândit întruna la acel vis și la cine era umbra din el. După exact șapte zile, mi-am dat seama. Era foarte ciudat, era ultima persoană la care m-aș fi gândit ... Nu o să uit niciodată imaginea ei, a umbrei mele.

Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Monsters

What's life without heroes ... oh, that'd be a world full of monsters. But what's life without monsters ... well, b.o.r.i.n.g. We all were taught to fear them, to hide or to ignore. However, thinking about that, we can't stop fearing what's threatening us, we can't hide from what is everywhere and there's no way to ignore them. So what shall we do? There are two ways to confront this reality - either to die fighting monsters or to become one. Considering the fact that being a hero is just the positive perspective of the story - and that's dull - it's more interesting to be a monster.  Don't listen to those who say that being a monster is easier, because it's not. Yes, it's easier to go for revenge instead of giving people second chances, but no one's wondering what makes them going for vengience. They say it's pure hate, ignorance, sometimes just fun, but what if I tell you there's more. You can't hate if you don't l...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce literatură vor adolescenții din ziua de azi?

Este un subiect de care mă lovesc zilnic, eu fiind o persoană căreia îi place să citească. Cu toate acestea nu citesc clasici. De ce? Ce îmi displace atât de mult la ei de nu vreau să îi citesc încă? Credeți-mă, nici eu nu știu. Poate este o formă de revoltă, de protest, poate încă nu le gust felul de a scrie, poate că ... poate că ... nu știu. Pur și simplu nu pot. Iau o carte în mână, o deschid și nu pot citi mai mult de două-trei pagini. În schimb, îmi cumpăr cărți de la librărie, și nu una-două, și citesc până la miezul nopții dacă am cum. De ce este o asa mare diferență între aceste două extreme? De ce nu putem găsi o cale de mijloc? Eu sincer m-am săturat să aud că literatura modernă, pe care o citesc în română, engleză sau germană, iar alții și în franceză, spaniolă și alte limbi străine, este o prostie din care nu învăț nimic. Pe cuvânt afirm că, să spui așa ceva unui copil este o mai mare prostie din punctul meu de vedere. Cu siguranță din literatura clasi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Run and Hide

       Cu toții au început să spună să fugi atunci când nu te poți ascunde și să te ascunzi atunci când nu poți fugi. - Sabrina Carpenter, Run and Hide               În primul rând aș dori să îmi argumentez alegerea de a comenta acest cântec. Vreau să vă spun că am ascultat cântecul o singură dată, deși sunt o mare fană a Sabrinei, care m-a inspirat de foarte multe ori, atât în viață, cât și în artă. De cele mai multe ori trebuia să ascult de cel puțin două - trei ori un cântec de-al ei ca să îmi dau cu părerea. Bineînțeles, asta deoarece pentru mine contează și versurile, dar și linia melodică. Ei bine, această melodie nu este foarte grea din punct de vedere al melodiei. Are o tonalitate joasă, și se schimbă foarte rar, adică la sfârșit. Cu toate astea însă a fost nevoie să ascult doar prima strofă și refrenul cântecului. De ce? Pentru că versurile transmit exact ceea ce simt și gândesc. Nu doa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe