Treceți la conținutul principal

Recenzie - Percy Jackson și Olimpienii 1 - „Hoțul Fulgerului”

Anul apariției: 2005
Număr pagini: 377
Editură: Arthur
Domeniu: Mitologia greacă

Despre carte...

Hoțul fugerului de Rick Riordan este povestea unei aventuri spectaculoase, [...] despre prietenie,curaj și loialitate.”
Perseus Jackson crede că este un simplu băiat din New York. Dar când află că tatăl său este Poseidon, marele zeu al apei, că cel mai bun prieten al său este un satir, iar profesorul de latină este un centaur, viața lui devine o aventură continuă, periculoasă și surprinzătoare. Acesta ajunge într-o tabără pentru semizei, se antrenează și primște misiunea de a recupera fulgerul lui Zeus, unchiului său, furat de un misterios personaj, care vrea să disrugă Olimpul.

Recenzie

Aventura adolescentului Percy Jackson se bazează pe mitologia greacă și posibilele urmări ale acesteia , eroul descoperind că este fiul unuia dintre cei mai mari zei, Poseidon. Își află adevărata identitate, facându-și noi prieteni, și cuonoscându-și adevăratul tată.
Autorul alege atent întâmplările, ținând cont de fiecare mic detaliu al mitologiei greci, fără a deplasa povestea de la prezentul modernist. Este un bun material pentru învățarea zeilor și altor forțe mistice din Grecia Antică, mai ales dacă nu vrei să citești o carte „plictisitoare” de istorie într-un an, ci o carte amuzantă, care te ține în suspans, în doar 3-4 zile.
Autorul pare un pasionat de istorie, având în vedere că și celelalte opere ale sale, precum Kane Chronicles și Magnus Chase, au la bază istoria unei culturi antice, care a influențat în mod direct sau indirect prezentul. Dar, în comparație cu alte lucrări ale altor scriitori în domeniu, această carte mi s-a părut mult mai interesantă, deoarece Percy nu retrăiește întâmplările zeilor și a eroilor antici, ci pe baza acelor întâplări, acesta pornește în propriile aventuri.
Deși la prima vedere 377 de pagini par multe, imposibil de citit atât de repede, după câteva pagini citite, nu mai poți renunța la carte, fiind și foarte ușor de citit, cu toate că autorul folosește foarte multă descriere. Acesta subliniază faptul că oricine, chiar și cel mai neajutorat elev din clasa a șasea, poate avea un viitor chiar strălucit, chiar dacă are un drum lung de parcurs până acolo. De asemenea pune accent pe prietenie, curaj și trădare, trei simboluri care descriu aproape perfect viața unui om, mai ales dacă este și semizeu. Iar felul în care autorul prezintă fiecare capitol, folosindu-se de cea mai ciudată, și nu întotdeauna cea mai importantă, întâmplare din acel capitol, poate fi o modaliate de al atrage pe cititor de a citi în continuare („Capitolul I – În care o fac să dispară din greșeală pe profesoara de algebră pregătitoare”).

Îmi place această carte, am citit-o cu plăcere, deoarece nu trebuie să fi fan al istoriei pentru a înțelege povestea, ci doar de răbdare. De restul se ocupă personajele. Îmi place modul în care naratorul descrie atât indicii spațio-temporali, cât și personajele, gesturile și acțiunile, însă faptul că unele întâmplări se tot repetă, dar sub altă formă, la un momentdat devine ceva așeptat ce urmează să se întâmple, iar suspansul dispare. Și mi-ar fi plăcut să trăiesc și alte emoții, citind cartea, pe lângă furie, frică, tristețe și entuziasm.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Monsters

What's life without heroes ... oh, that'd be a world full of monsters. But what's life without monsters ... well, b.o.r.i.n.g. We all were taught to fear them, to hide or to ignore. However, thinking about that, we can't stop fearing what's threatening us, we can't hide from what is everywhere and there's no way to ignore them. So what shall we do? There are two ways to confront this reality - either to die fighting monsters or to become one. Considering the fact that being a hero is just the positive perspective of the story - and that's dull - it's more interesting to be a monster.  Don't listen to those who say that being a monster is easier, because it's not. Yes, it's easier to go for revenge instead of giving people second chances, but no one's wondering what makes them going for vengience. They say it's pure hate, ignorance, sometimes just fun, but what if I tell you there's more. You can't hate if you don't l...

Ce literatură vor adolescenții din ziua de azi?

Este un subiect de care mă lovesc zilnic, eu fiind o persoană căreia îi place să citească. Cu toate acestea nu citesc clasici. De ce? Ce îmi displace atât de mult la ei de nu vreau să îi citesc încă? Credeți-mă, nici eu nu știu. Poate este o formă de revoltă, de protest, poate încă nu le gust felul de a scrie, poate că ... poate că ... nu știu. Pur și simplu nu pot. Iau o carte în mână, o deschid și nu pot citi mai mult de două-trei pagini. În schimb, îmi cumpăr cărți de la librărie, și nu una-două, și citesc până la miezul nopții dacă am cum. De ce este o asa mare diferență între aceste două extreme? De ce nu putem găsi o cale de mijloc? Eu sincer m-am săturat să aud că literatura modernă, pe care o citesc în română, engleză sau germană, iar alții și în franceză, spaniolă și alte limbi străine, este o prostie din care nu învăț nimic. Pe cuvânt afirm că, să spui așa ceva unui copil este o mai mare prostie din punctul meu de vedere. Cu siguranță din literatura clasi...

Run and Hide

       Cu toții au început să spună să fugi atunci când nu te poți ascunde și să te ascunzi atunci când nu poți fugi. - Sabrina Carpenter, Run and Hide               În primul rând aș dori să îmi argumentez alegerea de a comenta acest cântec. Vreau să vă spun că am ascultat cântecul o singură dată, deși sunt o mare fană a Sabrinei, care m-a inspirat de foarte multe ori, atât în viață, cât și în artă. De cele mai multe ori trebuia să ascult de cel puțin două - trei ori un cântec de-al ei ca să îmi dau cu părerea. Bineînțeles, asta deoarece pentru mine contează și versurile, dar și linia melodică. Ei bine, această melodie nu este foarte grea din punct de vedere al melodiei. Are o tonalitate joasă, și se schimbă foarte rar, adică la sfârșit. Cu toate astea însă a fost nevoie să ascult doar prima strofă și refrenul cântecului. De ce? Pentru că versurile transmit exact ceea ce simt și gândesc. Nu doa...